Dum04112021

Last updateJoi, 16 Ian 2020 4pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

Andreea Marin şi Romaniţa Iovan: despre branding personal şi pasiune în muncă

IncreaseDouă doamne care sunt un brand în sine, atât în ţară, cât şi peste hotare, vorbesc despre ce înseamnă pasiunea în munca pe care o faci şi despre cum se construieşte brandul personal. Învăţaţi şi aplicaţi sfaturile venite de la Andreea Marin şi Romaniţa Iovan.

Ce contează cel mai mult în viaţa profesională?

Andrea Marin: Fac foarte multe lucruri cu sufetul şi ele nu se reflectă întotdeauna în profit. Pentru mine contează foarte mult să simt că trăiesc, iar ca să simt că trăiesc trebuie să fac ceea ce îmi place cu adevărat. În munca mea există clar departajate două direcţii: direcţia comercială, care mă ajută să mă întreţin, să duc o viaţă civilizată şi munca în Fundaţia Preţuieşte Viaţa, care îi aduce un câştig de suflet. Aşa că depinde ce ne dorim de la viaţă: să avem conturi pline, sau să avem şi câştig sufletesc.

Romaniţa Iovan: Eu, pentru că am o experienţă de 27 de ani în lumea modei, pornesc din start cu ideea că am făcut tot ceea ce am făcut cu mare pasiune. În adolescenţă îţi pui întrebarea: oare ce voi face cu viaţa mea, ce carieră să îmbrăţişez şi unde voi merge mai departe în profesie? Dacă suntem sinceri cu viaţa noastră, vom face ceea ce ne place, nu doar ceea ce ne aduce faimă şi bani. Trebuie să ne găsim calea şi destinaţia făcând lucrurile cu pasiune. Dacă punem suflet şi dăruire, e imposibil să nu ne iasă, iar într-un final vor veni şi banii. Pasiunea duce şi la resurse financiare, merg mână în mână.

Andreea Marin: Unii oameni îşi pun din timp un scop ( ex. vreau să fac anul acesta bani să îmi iau o casa). Dacă pentru a strânge banii aceia faci o muncă ce nu îţi place, tragi atât de mult de tine, îţi e atât de greu, încât, practic, anul acela e un an pierdut, pentru că pierzi plăcerea de a trăi. Caută să ajungi la scop pe un drum care să fie aproape de sufletul tău. Personal, am renunţat la anumite oportunităţi tocmai din cauza faptului că ar fi însemnat să trag de mine. Nu pierd un an din viaţa pentru aşa ceva. Viaţa noastră nu are prea mulţi ani, iar tinereţea are şi mai puţini. Dacă pierdem oportunitatea de a trăi frumos anii pe care viaţa ni-i pune la disoziţie, pierdem mai mult decât nişte bani. Dacă te chinueşti pentru a-şi permite lucrurile pe care ţi le doreşti, nu te vei mai bucura de ele atunci când le vei avea.

Romaniţa Iovan: Dacă nu faci o meserie din pasiune, vei regreta la bătrâneţe. Pentru că atunci se acumulează o viaţă de om, o profesie şi îţi dai seama că tot ce ai făcut cu tinereţea şi maturitatea s-a irosit nefăcând ceva cu drag.

Cum aţi reuşit să vă menţineţi pasiunea?

Andreea Marin: Pasiunea creşte odată ce vezi că treaba îţi iese. Eu învăţ mereu, din fiecare experienţă reuşită sau nereuşită. Şi atunci construiesc. Merg mereu înainte iar pasiunea creşte pentru că am satisfacţia lucrului împlinit.

Romaniţa Iovan: Eu răspund de foarte multe ori provocării, ca să nu existe plictisul acela pe care ţi-l poate oferi cotidianul. Din punct de vedere creativ, fiind în lumea modei, fiecare rochie trebuie să mi se pară cea mai frumoasă şi unică în felul ei, fiecare colecţie are o temă diferită. Din acest punct de vedere nu mă voi plictisi niciodată. Dar afacerile sunt bineînţeles şi cele conexe cu lumea modei, în care încerc de fiecare dată să găsesc noi provocări, astfel încât să fie flacăra pasiunii tot timpul aprinsă.

Andreea Marin:
Munca mea nu e deloc plictisitoare pentru că e foarte diversificată. Sunt în televiziune, sunt în fundaţie, sunt la evenimente, sunt în călătorii. Am făcut facultatea de informatică după un liceu de matematică-fizică şi mă întreb cum aş fi fost astăzi informatician. Nu pot să îmi dau seama dacă aş fi reuşit mergând pe acel drum. Dumnezeu mi-a oferit şi o altă perspectivă, iar părinţii mei mi-au dat posibilitatea de a încerca de toate şi, foarte important, m-au lăsat să aleg.

Cum aţi avut grijă de brandul personal, de imaginea dumneavoastră? Ce ne puteţi sugera pentru a ne construi un brand personal?


Romaniţa Iovan:
Brandul s-a identificat cu imaginea personală pentru că brandul îmi poartă numele. În anul 1991, fiind absolventă a ASE şi lucrând în lumea modei ca manechin, am îndrăznit să îmi creez propria casă de modă, să îmi dezvolt o afacere personală, dându-i numele meu. Cred că nu a fost o alegere rea, pentru că în timp s-a dovedit a fi un brand care m-a caracterizat şi pe care l-am însuşit prin toată fiinţa mea. Dorinţa de a face cât mai mult, ambiţia şi tenacitatea au dus brandul undeva la mii de km şi sinceră să fiu, în momentul în care fac prezentări la New York, îmi umplu inima de bucurie şi ştiu că românii care sunt în sală simt aerul românesc. Încerc să folosesc muzică românească, termeni cu legătură către folclor, sau zone artistice din România.
Acest brand creat acum aproape 22 de ani este un brand pe care eu îl simt, îl iubesc şi pe care nu îl voi abandona decât atunci când fiul meu de 6 ani îşi va găsi mireasa iar acea rochie de mireasă va fi ultima mea creaţie.

Andreea Marin:
Nu am gândit în termeni de marketing. M-am construit făcând treabă bună şi serioasă în fiecare zi. Am lucrat într-o televiziune care nu avea o strategie de marketing la acea vreme, în care lucrurile se cam făceau după ureche. Şansa mea a fost să fac serios fiecare pas şi să pun imaginaţie şi suflet în fiecare cărămidă pe care am aşezat-o. Gândurile mele nu sunt ce voi face peste 5 sau 10 ani. Dacă în fiecare zi fac cu convingere un lucru nu am cum să ajung într-o direcţie greşită. Până acum am avut dreptate. În fiecare zi mai adaug ceva, mai învăţ ceva şi aplic acel ceva. Nici nu am putut bănui unde se va ajunge, pentru că nu am făcut o şcoală pentru asta, ulterior am fost în Statele Unite şi mi-am completat studiile şi pe PR şi Advertising, dar nu am pornit la drum având cunoştinţe în munca pe care o fac. Am mers mult pe intuiţie, probabil am avut şi ceva de la Dumnezeu care m-a ajutat să merg pe drumul asta, nu am fost chiar antitalent. Dar foarte important e să faci totul cu dăruire, convingere şi punând cap la cap cunoştinţele pe care le ai sau acceptând să înveţi de la cei din jur. Am deschis anumite uşi folosindu-mă de informaţiile de cel mai înalt nivel existente pe piaţă fie de la noi, fie dinafara ţării. Eram curioasă, căutam să aflu din ce în ce mai mult. Nu poţi construi un brand, fie că îl construieşti tu, fie că se construieşte de la sine prin ceea ce faci, dacă nu ai acel touche persona, dacă ceea ce faci seamănă leit cu ceea ce face altul. Trebuie să aduci acel detaliu unic, care să te identifice cu brandul care devii. Timp de zece ani am lucrat şi am învăţat de la regizorul Valeriu Lazarov, care m-a împins spre a fi mereu cu un pas înainte şi totuşi, timp de zece ani nu am ezitat să folosesc autocritica.

Cum aţi trecut şi peste momentele dificile? Cum rezolvaţi problemele?

Andreea Marin: Îmi spun: nu există nu se poate! Trebuie să te gândeşti la trei soluţii pe care le încerci înainte de a renunţa. Nu poţi spune NU din start. Pentru mine nu există NU SE POATE, decât în cazul limită în care încercăm să salvăm viaţa unui om, dar nu i-au fost date zile mai multe, iar dacă am găsit o soluţie poate a fost prea târziu. În astfel de cazuri nu există rezolvare, dar în general, trebuie să fim mai convingători, mai puternici decât forţele care încercă să ne tragă înapoi.

Romaniţa Iovan:
Am avut de multe ori obstacole, şi mi-am dat seama că de multe ori îmi ies lucrurile din a doua sau chiar din a treia încercare. Şi la facultate am intrat din a treia, dar în momentul acela mi-am zis NU EXISTĂ NU SE POATE. După 22 de ani de activitate pot să vă măturisesc că nu a fost chiar atât de uşor cum pare, dar ce nu am realizat din prima, am realizat după alte încercări, nu am renunţat. Ambiţia m-a călăuzit în fiecare zi.

Andreea Marin: Uneori nu e timpul pentru un pas. Uneori trebuie să aştepţi un teren fertil, pentru a pune în practică acea idee pe care o ai.

Care sunt valorile pe care le-aţi urmat, încât aţi devenit chiar dumneavoastră modele?

Andreea Marin:
Munca mea a avut deschidere. A avut o scenă pe care să se desfăşoare. Asta nu înseamnă că e mai valoroasă decât munca unui medic sau a unui profesor. Valoare pentru mine înseamnă să faci ceea ce spui, uneori asumându-ţi că poţi să pierzi. Nu există să promiţi şi să nu duci la capăt o promisiune. O altă valoare este încrederea pe care o inspir celor din jur. Am vrut de la început să construiesc pe termen lung. În momentele dificile mi-am dat seama câţi oameni de valoare există.

Romaniţa Iovan:
Verticalitatea, îndrăzneala şi seriozitatea sunt lucruri care ar trebui să ne definească. Sunt convinsă că nu toţi oamenii valoroşi au plecat din ţară şi se vor naşte şi alţii.

O întâmplare, o persoană care v-a schimbat viaţa?


Andreea Marin:
Ştiu că de la oricine am ceva de învăţat şi sunt ca un burete: absorb tot. Călătorind foarte mult, am avut un principiu – când plec într-un loc cu o altă cultură, religie, las acasă ideile preconcepute şi încerc să intru în ritmul vieţii acelui localnic. Miile de oameni pe care i-am intervievat au trecut prin viaţa mea şi au lăsat ceva iar cei care m-au influenţat cel mai mult nu sunt neapărat cei cu şcoli înalte, ci cei cu acea înţelepciune a pământului, oamenii cu principii sănătoase, care au ştiut cum să facă faţă experienţelor grele. Mi se întâmplă măcar o dată pe an să mă reevaluez.

Romaniţa Iovan: Am două exemple, unul negativ şi unul pozitiv. Ambele m-au ambiţionat la fel de tare. Cel negativ s-a întâmplat în 1991 când am hotărât să deschid casa de modă. Având exeprienţă de peste 6 ani ca model la UCECOM, m-am gândit să îmi creez colectivul din foştii tehnicieni de la centrul de creaţie. Aveam 26 de ani şi am dus o muncă de lămurire cu femei cu multă experienţă în creaţie. Am reuşit să o conving pe cea mai bună creatoare de tipare. În momentul în care s-a dus la director să ceară transferul, omul a încercat să o îndepărteze de mine spunându-i că se duce într-un loc nesigur. Faptul că alţii nu au avut încredere m-a ambiţionat, iar în trei ani de zile atelierul Romaniţa era pe podiumul primului festival de modă, devansând centrul de creaţie. Un al doilea exemplu cât se poate de pozitiv este mentorul meu, Coco Chanel.


Stiri mai vechi: