Mie03032021

Last updateJoi, 16 Ian 2020 4pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

Simona Baciu: secolul XXI va fi un secol al educaţiei, sau nu va fi deloc

IncreaseSimona Baciu, fondatorul Transylvania College, vorbeşte despre parcursul de 20 de ani a şcolii pe care o conduce, despre piedicile pe care le-a întâlnit încercând să introducă valori noi în învăţământ, despre perseverenţă şi despre câştigarea încrederii. Transylvania College, The Cambridge International School in Cluj, este primul liceu internaţional bazat pe curriculum Cambridge.

Care sunt sentimentele care vă încercă acum, la 20 de ani de la deschiderea acestei şcoli?

Cred că cele mai frumoase sentimente sunt de bucurie şi de încredere pentru că ceea ce am construit în ultimii ani a fost încrderea. Una dintre cele mai mari probleme ale societăţii româneşti este lipsa de încredere şi de viziune şi mă bucur foarte mult că în urmă cu aproape 10 ani oamenii au avut încredere să facă un parteneriat cu noi, printre care şi autorităţile locale, care până atunci erau o excepţie, iar acum 20 de ani primii părinţi au venit pur şi simplu către un necunoscut.

Cum aţi reuşit să câştigaţi această încredere, atât din partea părinţilor cât şi din partea partenerilor?


Cred că atunci când oamenii încep să vadă că ceea ce faci, faci din suflet, şi nu atât de mult pentru tine cât pentru ei, încep să te urmeze şi să creadă că poate aici este şi locul lor sau este ceva şi pentru ei. Cel ma important lucru pe care trebuie să îl înveţe elevii mei este faptul că eiIncrease sunt parte din ceva. Cred că cea mai mare împlinire pentru mine este să îi văd pe elevii mei şi pe profesorii mei că funcţionează într-o echipă, că aparţin unui loc, că sunt mândri de un loc. Mulţi ani ne-am luptat cu încrederea în noi, cu încrederea în alţii, cu suspiciunile, cu fricile. Faptul că noi avem nişte valori foarte puternice, printre care responsabilitatea şi respecrul, este cel mai important lucru care ne leagă pe toţi. Avem un set de valori comune. Şi aceste valori, dacă nu le clădeşti prin încredere, se dărâmă. Sunt ca o punte fără piciore de susţinere.

V-aţi gândit, atunci când aţi pornit acest proiect, că o să ajungă atât de departe, sau toate au venit pe neaşteptate?


Eu am fost printre oamenii care nu au văzut altceva decât ceea ce au experimentat ei şi lecţile pe care le-am învăţat, le-am învăţat în anii care au venit. Nu aveam cum să văd ceva ce nu am văzut niciodată. Nu eram acel “orb care nimereşte Blăila”. Eram doar o persoană cu dorinţa de a oferi copiilor în clasă, altceva decât ceea ce primisem eu. Este vorba despre atenţie, dragoste, motivare, încredere în sine, şi totul a pornit de acolo. După aceea, pentru că şi eu mi-am învăţat lecţile mele, mi-am dat seama că lumea e mult mai mare decât ne-o imaginăm noi. Şi când am ieşit în lumea mare, am ieşit ca orice copil, cu ochii mari, mirată, uimită, şocată, iar apoi am zis: vreau să aparţinem acelei lumi mari. Iar lumIncreaseea mare este nemărginită, iar copiii noştrii au dreptul să fie cetăţeni globali. Lumea este un sat mare în care toţi avem drepturi şi în care toţi aparţinem. A fost ideea de a aduce în România ceea ce am văzut că există în lumea largă.

Ne-aţi spus despre trecut, spuneţi-ne şi despre viitor.

Viitorul este clar al educaţiei. Se spune că secolul 21 va fi un secol spiritual, sau nu va fi. Eu parafrazez: va fi un secol al educaţiei, sau nu va fi. Educaţia este ceea ce ne înconjoară şi ceea ce facem noi în fiecare zi, de la faptul că ne trezim dimineaţa şi gândim că va fi o zi bună, ceea ce înseamnă că am fost educaţi să gândim pozitiv, înseamnă că există soluţii, că ne concentrăm pe rezolvarea problemelor, la faptul că mergem la serviciu sau la şcoală şi trebuie să lucrăm într-o echipă. Partea de relaţionare, de comunicare este iarăşi foarte importantă, care ţine tot de educaţie. Tot ceea ce ne influenţează ţine de educaţie, fie că este formală, în şcoli sau nonformală, pe parcursul vieţii.

Cum va fi şcoala viitorului?

Viitorul este foarte… interesant. Pentru că noi astăzi pregătim nişte copii pentru o lume pe care nu o putem imagina şi vedea. Şi atunci scopul nostru este, atât ca şi “educators”, cât şi ca părinţi, să le dăm deprinderile de viaţă. Cred că şcoala în viitor va fi o şcoală care va forma foarteIncrease mult deprinderi, îi va învăţa pe elevi unde să caute informaţia, îi va învăţa să se cunoască foarte bine, să aibă încredere în ei, să fie curajoşi şi să îndrăznescă, să îşi implementeze proiectele, şi pentru că totul acum este sub un buton: ştiinţa, matematica, geografia, vor învăţa foarte mult să manevreze tehnologia. Rolul nostru este foarte interesant astăzi, pentru că trebuie să ne adaptăm unor copii foarte deştepţi, dar şi unor copii care părăsesc şcoala timpuriu. E cel mai mare fenomen din lume, în care copii de 15 ani părăsesc şcoala. Cred că ar trebui să ne întrebăm de ce, într-un secol al educaţiei, copiii pleacă din şcoli, ce facem noi ca să îi reţinem în şcoli, ca să le trezim interesul şi motivaţia şi cum putem să dezvoltăm persoane care vor avea un sistem de valori şi care vor putea, la rândul lor, să schimbe lumea.

Vorbeam despre legacy-ul pe care aş vrea să îl las. Legacy este un cuvânt care nu poate fi tradus în limba română. Dacă spunem moştenire ne gândim la bani, dar este mai mult decât o moştenire. Este, de fapt, un set de idei, sunt lucruri pe care le-ai lăsat altora şi nu sunt neapărat legate de partea financiară, ci de o schimbare, de o contribuţie la comunitate. Cred că legacy-ul pe care aş vrea să îl las elevilor mei este să înveţe pentru ei şi pentru comunitatea în care trăiesc. Şi asta se numeşte SERVICE. Dacă ne uităm în jurul nostu şi ajutăm pe altul, devenim mai buni, cu siguranţă cei din jurul nostru vor avea o viaţa mai bună, iar lumea asta va deveni mai bună. Singurul lucru pe care mi-l doresc de la elevii, profesorii şi părinţii cu care lucrez este să poată să contribuie la binele lumii în care trăiesc.
Increase
Aveţi elevi din toate colţurile lumii, care studiază la Transylvania College

Avem elevi din 25 de ţări. Sunt copii ai căror părinţi lucreză în România, nu neapărat în Cluj, care au companii în Transilvania. Astfel copilul se află în Cluj-Napoca pe perioada şcolarizării. Avem copii din Republica Moldova, Elveţia, avem cereri mari pentru copii din China, Japonia sau Ucraina. Interesul este crescut.

Cum aţi reuşit să duceţi prestigiul acestei şcoli în străinătate, să îi promovaţi imaginea?


O şcoală este o comunitate, o comunitate este formată din oameni. Oamenii fac diferenţa. Cred că oamenii care au aceleaşi valori şi aceleaşi vise, la un moment dat se adună. Suntem o mână de oameni care pot face o schimbare, o contribuţie. Succesele acestei şcoli sunt succesele elevilor noştri, iar ei sunt produsul muncii profesorilor.

Ce înseamnă exact acest curriculum Cambridge?


Este un curriculum internaţional. Este curriculum englezesc care a fost adus la nivel internaţional, unul dintre cele ai bune din lume. ExistăIncrease două linii de studiu internaţionale: Linia Cambridge, care se termină cu examene AS level, echivalentul Bacalaureatului, şi linia IB, International Bacalaureat. Noi am ales linia britanică, pentru că ni s-a părut mult mai aproape de tradiţiile şi de modul în care profesorii au fost pregătiţi. Asta nu exclude că in viitor nu vom adăuga şi partea de internaţional. De fapt, un curriculum diferit este o abordare diferită a materiei pe care o predai, iar acestea se dezvoltă continuu şi spiral de zeci de ani. În curriculum-ul Cambridde este foarte important că copilul este întotdeauna în mijlocul Curriculum-ului. Noi, ca şi profesori, suntem acolo să-i servim pe elevii noştri, să crească, să-i ghidăm, să-i ajutăm să fie inspiraţi. Diferenţa între un curriculum românesc şi unul internaţional este pregătirea profesorilor. Profesorii sunt pregătiţi pe 9 dimensiuni, care sunt esenţiale în predare şi învăţare. De fapt este o abordare modernă, orientată pe copil, de aceea rezultatele noastre sunt excepţionale pentru că elevii noştri sunt deosebit de motivaţi să înveţe şi entuziaşti. Exact ca într-o familie, dacă părinţii sunt acolo pentru copii şi îi ascultă şi petrec împreună timp de valoare, copiii cresc foarte frumos. Dacă profesorii au timp să îi asculte, să le dea feedback, să le evaluaze munca şi îi tratează foarte corect, copiii cresc excepţional.Increase

Ce materii deosebite aveţi?

Este o materie numită PSHE (personal social health and economics). La noi ar fi un fel de dirigenţie, dar care creşte exponenţial şi schimbă întreaga şcoală prin abordarea ei foarte largă şi foarte axată pe realităţi. Acest curriculum este de fapt inima scolii. Şcoala este construită pe 6 piloni (internaţionalism, democraţie, mediu, aventură, leadership şi service). Aceşti piloni se regăsesc în absolut toate materiile. Nu avem notă la purtare. Mi se pare total aiurea să dăm notă la o materie care nu există. În schimb, când un elev este evaluat, orice evaluare are trei aspecte: cunoştinţe academice, străduinţa, disciplina la materia respectivă (incluzând cât de des îşi fac temele, cât de bine). Este accentul pus pe elev, pe formarea de ţinte, la fiecare materie elevii au ţinte de atins, nu note de obţinut (cunoştinţe şi lucruri practice) şi un sistem de evaluare bazat pe feedback, prin care copilul ştie în orice moment la ce nivel este şi ce mai are de făcut. E mai simplu decât ni se pare. E şi problema de disciplină a dascălilor, de a fi consecvenţi, de a trata cu foarte multă seriozitate chiar şi lucrurile care par simple.

Cu toate că acum va amintiţi multe din lucrurile care au fost bune, sunt sigură că tot acest parcurs nu a fost în totalitate roz. Care au fost cele mai grele momente?


Momentele şi zilele în care oamenii nu aveau încredere. Cel mai greu lucru a fost să îi conving pe oameni că noi vrem binele copilului. ÎnIncrease România ni se pare că ştim totul despre tot. Cea mai mare dificultate a fost de a schimba mentalităţi. Am lupat de fapt împotriva şcolilor particulare care aveau o etichetă şi a unui sistem nou pe care lumea îl categorisea fără să îl vadă. Dacă astăzi avem 20 de ani şi am primit o diplomă de la dumneavoastră, înseamnă că am câştigat încrederea comunităţii şi am demonstrat că educaţia de calitate afectează întreaga comunitate, ea dăinuie. Nu am renunţat când ne-a fost foarte greu, chiar dacă am avut zile când îmi venea să spun “gata, eu plec, închid şcoala”. Dar ochii copiilor, dorinţa profesorilor de schimbare e ceea ce m-a ţinut şi astăzi aici. Din păcate, dacă mă uit la învăţământul particular românesc, suntem singura ţară în care statul nu te ajută, nu îşi respectă promisiunile, pe când noi învăţăm copiii să respecte ce promit şi să fie integri. Nu avem posibilităţi de finanţare. În toată lumea, băncile susţin dezvoltarea şcolilor, iar aici, creditele pe termen scurt nu ne pot ajuta. Într-o ţară civilizată, dacă mergi să construieşti o şcoală, primeşti automat un împrumut pentru minim 25 de ani, chiar şi pentru 90 de ani. Dar cred că aceste greutăţi de fapt ne-au învăţat să fim mai tari şi ca să redau ceea ce a spus susţinătorul programelor noastre, Alexander Scott, dintr-un discurs de-al lui Winston Churchil: NEVER, NEVER, NEVER GIVE UP.

Elevii, profesorii şi părinţii deopotrivă au sărbătorit încheierea anului şcolar marcând totodată 20 de ani de la prima grupă de grădiniţă care a funcţionat din iniţiativa Simonei Baciu. Simona Baciu a fost premiată de Business Forum pentru excelenţă în educaţie, în cadrul Premiilor Media de Excelenţă 2013.