Sam01252020

Last updateJoi, 16 Ian 2020 4pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

Acum ne manâncă şi câinii?

IncreaseHaideţi să fim realişti. De câte ori în viaţă nu am luat decizii de care nu suntem mândri? De câte ori nu am vrut să dăm timpul înapoi, să corectăm greşelile imense şi să schimbăm paşi amarnic regetaţi? O putem facem chiar acum, fără să mai tergiversăm, să ne dezbrăcăm de vechile obiceiuri arhaice, dezgustătoare şi dăunătoare.

Că vreţi să vorbim de câini, sau nu, eu tot o să ridic ştafeta şi am să spun lucrurilor pe nume. Sunt mare iubitor de animale, mai ales de câini, dar asta nu mă face sclavul lor. Înţeleg că trebuie să avem grijă şi de ele, să le dăm atenţia cuvenită, medicală şi afectuoasă, dar repet şi subliniez, cuvenită şi nu cea patologică, ce ne transformă în orice altceva, numai în oameni nu.

Nu inţeleg de ce trebuie să pupăm câinii?

Gândiţi-vă ca îşi “explorează” cu limba zonele intime, miros alţii câini în “zona posterioară”, îşi folosesc botul în orice împrejurimi mai mult sau mai puţin sanitare ca să nu mai pomenesc că îşi mai şi consumă materiile… câteodată, şi noi îi transformăm în ibovnice!

Cred că se exagerează când plasăm dobitoacele pe acelaşi piedestal cu fiinţa umană. Să nu cădem în extreme. Nici comportamentul în care se mângâie calul cu lopata nu e de acceptat. Nici câinii lăsaţi liberi pe străzi sau câmpii, rodul perfidităţii umane care din cauza mofturilor şi plictiselii, adăpostesc şi hrănesc zile, luni, ani câte un necuvântător, şi când nu le mai convine prezenţa lor, le dau drumul pe stradă şi uite aşa ajungem să fim ţara câinilor vagabonzi.

Ajungem în situaţia în care oamenii sunt agresaţi, muşcaţi sau chiar omorâţi de aceşti câini care în fond nu au nicio vină şi tot ei trebuie să plătească. Eutansia poate fi o soluţie, dar nu în umbra abuzului. Nu este etic şi moral să torturezi şi să chinui nicio fiinţă, toţi avem dreptul să trăim, dar în bună armonie. Cred şi susţin cu fermitate, că o soluţie fiabilă şi cu rezultate palpabile este responsabilitatea proprietarilor  de a nu-şi abandona animalele, a le creşte decent până la finalul vieţii lor care adesea poate fi destul de scurtă.

Informarea de către medicii veterinari a proprietarilor asupra faptului că au o variantă mult mai elegantă de a împiedica înmulţirea anarhică a câinilor, cât şi a pisicilor, folosind o metodă elegantă, sterilizarea. Astfel se poate obţine o decimarea lipsită de abuzuri şi accidente şi mai important, lipsită de vărsare de sânge în van.

Doresc să închei, însă vreau să mai subliniez ceva. Problema câinilor vagabonzi nu se rezumă doar la pericolul fizic, inconvenienţa estetică şi problema economică, ea îşi găseşte cusurul şi în prezenţa focarelor zoonotice arhiprezente.

Poate că acest subpunct este cel mai fierbinte din prezentarea de azi. Gândiţi-vă la tonele de excremente prezente în marile oraşe din ţară. Gâniţi-vă că ele devin într-un final praf pe care noi îl inhalăm şi înghiţim.

Majoritatea câinilor fără stăpân, dacă nu toţi, nu au fost niciodată deparazitaţi astfel că prin fecale ei elimină ouă ai unor paraziţi care sunt prezenţe între acele particule de praf de care vă pomeneam în rândurile de mai sus.

Vă las pe voi să trageţi concluziile, şi lista nu se opreşte aici…