Joi11212019

Last updateMie, 20 Noi 2019 6pm

Back Sunteți aici:Home

Articole

2015, anul în care se cern rafinăriile din România

petromidiaDe mai bine de un sfert de secol, prelucrarea petrolului în țara noastră traversează o criză amplă. O parte își închid din instalații, altele investesc în retehnologizare și modernizare. Anul acesta e însă decisiv. Deja, din luna februarie, au început să apară veștile proaste.

Începutul anului nu a fost tocmai fericit dacă ne raportăm la informațiile referitoare la una dintre cele mai vechi industrii din țara noastră - rafinarea țițeiului. Sute sau chiar mii de persoane care au activat în acest sector se văd nevoite să pună capăt carierei de rafinor. Pentru a putea observa impactul major al ultimelor decizii, vom face o trecere în revistă a istoriei sectorului de rafinare.

Prima rafinărie, construită în 1857

Prima înregistrare a producției petroliere din lume datează din 1857, an în care la Rafov, lângă Ploiești, a fost construită prima rafinărie din România. Anterior acestui an, au existat diverse instalații de prelucrare a țițeiului în Bacău, dar acestea erau simple ateliere meșteșugărești, care foloseau pentru rafinare o metodă asemănătoare obținerii țuicii în cazanele țărănești.

Abia în 1857 frații Mehedințeanu pun bazele primei rafinării, utilizând utilaje fabricate în Germania. Din aprilie 1857, Bucureștiul a devenit primul oraș din lume iluminat în întregime cu țiței distilat. Așa rămâne în istoria României acest an cu cele trei recorduri: prima producție de țiței înregistrată oficial (275 tone de țiței brut), prima rafinărie din lume și primul oraș iluminat cu petrol distilat. În următorii ani au fost deschise mai multe rafinării, care există și astăzi Steaua Română (1897) și Vega Ploiești (1905). În perioada primului Război Mondial au fost distruse peste 2.500 de puțuri și sonde, sute de rezervoare și câteva zeci de instalații de rafinare. Repercusiunile au rămas câțiva ani buni după terminarea primului Război Mondial, redezvoltarea acestei industrii fiind reluată abia după 1924. Au fost deschise noi rafinării, astfel că în orice moment capacitatea de procesare a depășit nivelul producției brute de țiței. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Ploieștiul a devenit unul dintre cele mai militarizate zone din țară, însă în anii următori, odată cu trecerea României în sfera de influență a Uniunii Sovietice, industria petrolieră a cunoscut schimbări majore. În perioada comunistă, pe marginea contractului cu Iranul, au fost închise rafinării mici și construite unități mari. Cea mai nouă și care în prezent are cea mai mare capacitate de rafinare este Petromidia.

Cea mai mică rafinărie, scoasă la vânzare

În România, mai există doar 10 rafinării. Dintre acestea, numai patru sunt funcționale și doar trei mai procesează țiței: Petrobrazi, Petromidia, și Petrotel. Crișana, rafinăria cu cea mai redusă capacitate instalată (0,45 milioane tone/an) își așteaptă, în această vară, noul proprietar. Fosta rafinărie Petrolsub, construită în 1969, este scoasă la vânzare după ce firma Ecodiesel a intrat anul trecut în faliment. Societatea italo-română Ecodiesel a preluat-o în 2008, la un preț de aproximativ 15 milioane de euro, reluând producția doi ani mai târziu, în urma unui program de retehnologizare în valoare de 20 mil. euro. Principala activitate a rafinăriei este prelucrarea țiţeiului şi obţinerea bitumului pentru drumuri și izolații, păcură și combustibil.

Dacă în cazul acestei rafinării sunt șanse să fie pusă din nou în funcțiune, când vine vorba de Rafo totul este pierdut. Decizia acționarului majoritar de a vinde rafinăria din Onești la fier vechi a luat prin surpindere opinia publică la începutul lunii februarie, având în vedere că anul trecut compania a anunțat că Rafo ar putea prelucra produse din rafinării ruseşti. Deşi a trecut cu bine printr-un proces de restructurare administrativă, în decursul căruia şi-a plătit datoriile istorice către bugetul de stat, rafinăria este oprită din anul 2008 şi a stopat şi programul de modernizare a instalaţiilor, estimat la 350 de milioane de euro, care implica, potrivit managementului firmei, resurse financiare ‚„imposibil de recuperat prin funcţionarea societăţii“, atât timp cât proprietarul Rafo nu dispune de resurse proprii de materii prime şi de o piaţă garantată pentru distribuirea produselor petroliere.

Înainte de criză, companiile petroliere anunțau planuri mărețe de creștere a capacității de rafinare. Odată ce turbulențe financiare și-au făcut simțita prezența și în România, marile companii petroliere au înghețat investițiile. Așa s-a ajuns ca una dintre cele mai mari rafinării - Arpechim Pitești să-și încheie activitatea în 2011, deși era o rafinărie „focusată“ pe producția de motorină.

Specialiștii susțin că importul materiei prime este mai rentabil decât investițiile de sute de milioane de euro necesare repornirii rafinăriei din Pitești. Arpechim a fost prima rafinărie din România care a exportat motorină cu un conţinut redus de sulf, pe piaţa vest europeană. În 1989 avea 13.000 de angajaţi. Acum mai sunt doar 600 de oameni cu tot cu angajaţii Oltchim, care a preluat partea de petrochimie de la Pitești. De mai bine de trei ani, oficialii Ministerului Economiei încearcă să privatizeze combinatul din Vâlcea la pachet cu rafinăria Arpechim, aflată în custodia OMV Petrom, însă fără niciun succes.  Acum grupul petrolier a anunțat că o parte din instalații vor fi demolate, iar în locul lor vor fi construite depozite de produse petroliere.

Cele trei rafinării care procesează țiței au investit semnificativ în modernizare și retehnologizare, reușind performanțe bune anul trecut. Petrotel Lukoil a procesat anul trecut o cantitate de 2,35 mil. tone, în creștere față de 2013, chiar dacă rafinăria a fost închisă câteva zile ca urmare a deciziei procurorilor care au anchetat compania de evaziune fiscală. Acum Petrotel este închisă pentru revizia de 30 de zile, perioadă în care vor fi realizate mai multe investiții.

Cea mai mare rafinărie din Ploiești este deținută de OMV Petrom. În vara anului trecut, compania a finalizat procesul de modernizare început în 2010, în valoare de 600 mil. euro.   Programul a vizat ajustarea capacității rafinăriei, creșterea eficienției energetice, creșterea ponderii de motorină în mixul de produse. De exemplu, anul trecut, Petrobrazi a reușit să crească producția de motorină de la 900.000 de tone la 1,5 mil. tone.

Singura rafinărie care a funcționat anul trecut la capacitate maximă și nu a consemnat nicio oprire a fost Petromidia. Volumul materiei prime procesată fiind de 13.800 tone/zi. Kazahii au investit în România de la preluarea Rompetrol aproximativ 1,4 miliarde de dolari, pentru rafinărie fiind alocate în ultimii șapte ani circa 400 mil. dolari. Pentru anul acesta reprezentanții companiei au anunțat, zilele trecute, continuarea investițiilor, fondurile alocate ridicându-se la 200 mil. dolari, jumătate din sumă vizând rafinăria Petromidia, care va intra în revizia programată pe o perioadă de 40 de zile. Petromidia a atins, anul trecut, un record istoric al materiilor prime procesate - peste 5 milioane tone, cantitatea totală prelucrată de aceasta din 1979 - anul intrării în exploatare şi până în prezent fiind de peste 100 milioane tone de materie primă.

Pe fondul unei creşteri cu 22% a producţiei de carburanţi la rafinăria Petromidia (producţie record de motorină - 2,43 milioane tone faţă de 1,91 milioane tone în 2013), vânzările de produse petroliere prin staţiile Rompetrol din România, Bulgaria, Moldova şi Georgia s-au majorat cu 15% faţă de indicatorul din 2013.

sursa:capital.ro

Stiri mai vechi: