Mie12122018

Last updateMa, 11 Dec 2018 5pm

Back Sunteți aici:Home In Exclusivitate Exclusiv Interviuri Din Delta Dunării în Africa, cu prorectorul USAMV Cluj-Napoca, Dr. Andrei Mihalca

Din Delta Dunării în Africa, cu prorectorul USAMV Cluj-Napoca, Dr. Andrei Mihalca

IncreaseDr. Andrei Mihalca, Prorectorul pentru Relaţii Internaţionale al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca este exemplul convingător că tânăra generaţie are un cuvânt de spus în revoluţionarea învăţământului universitar românesc. Munca făcută din pasiune a născut proiecte de cercetare în parazitologie, în lumea întreagă, începând cu judeţele României, Delta Dunării şi ajungând chiar şi pe continentul African. Urmărim în acest interviu aventurile, obstacolele, planurile de viitor şi rezultatele obţinute de echipa care colindă lumea în scop ştiinţific.

De ce aţi ales medicina veterinară?

A. Mihalca: Am ales acest domeniu din acelaşi motiv pentru care şi alţi medici veterinari l-au ales. Pentru că ne place să lucrăm cu animalele. Am avut de ales între biologie şi medicină veterinară. Biologia din păcate e o ştiinţă mult prea academică. Nu oferă alte posibilităţi pe lângă a fi profesor de liceu sau a munci în cerectare. Medicina e un domeniu mult mai vast. Poţi face asistenţă medical veterinară, poţi lucra într-un cabinet, cu alte cuvinte ai mult mai multe opţiuni de a-ţi găsi un job, şi în acelaşi timp poţi aborda şi partea biologică a domeniului. Adică exact ceea ce ma preocupă acum.

Şi totuşi aţi hotărât să rămâneţi şi cadru universitar. De ce?Increase

A. Mihalca: A fost o oportunitate. Practic, în momentul în care eşti pe cale de a absolvi facultatea trebuie să te gândeşti ce vrei să faci, iar când ai o ofertă, normal că te gândeşti de două ori înainte de a o refuza. Am avut această ofertă şi am rămas aici. Am lucrat şi ca medic la două cabinete veterinare din Cluj, între 2002 şi 2006, am avut chiar şi o farmacie şi apoi o firmă de deratizare. În 2006 am renunţat la tot şi am hotărât să rămân în Universitate, unde perspectiva era mai bună.

Care sunt oportunităţile pe care vi le-a oferit postul?

A. Mihalca: În primul rând mi s-a oferit o poziţie didactică permanentă. Un an am fost doctorand cu frecvenţă, apoi am trecut la fără frecvenţă şi am trecut la postul didactic de preparator universitar pe care am stat doi ani. Apoi am fost patru ani asistent, iar de trei ani sunt şef lucrări. Funcţia de Prorector pentru Relaţii Internaţionale o am de anul trecut. Mi-a fost oferită pentru că noua conducere s-a axat pe alegerea unor oameni din noua generaţie, cu performanţe măsurabile. Avem în Universitate un sistem de evaluare, care merge pe punctaje, pe lucruri concrete. Atunci când rectorul, Prof. Univ.D r.Doru Pamfil, şi-a făcut echipa a ales mai ales oamenii care erau cel mai bine poziţionaţi în funcţie de acest punctaj, pe partea de cercetare, publicaţii, proiecte etc.

Consideraţi că funcţia de Prorector pentru Relaţii Internaţionale v-a fost oferită şi datorită faptului că aţi călătorit foarte mult?

A. Mihalca: CălătIncreaseoriile nu au neapărat legătură cu acest fapt. Lumea a devenit deja foarte mică. Fie că mergi până la Bucureşti sau la Roma, e cam acelaşi lucru.

În câte locuri aţi călătorit până acum?

A. Mihalca: Am fost în peste 30 de ţări. Călătoriile nu sunt neapărat o pasiune. Călătoresc din motive profesionale şi mai ales în scop ştiinţific. Majoritatea călătoriilor pe care le facem eu şi echipa mea sunt în scop ştiinţific. Plecăm fie să facem cercetare, fie să predăm, avem foarte multe acorduri Erasmus. Alteori ne specializăm sau participăm la manifestări ştiinţifice precum conferinţe, congrese, simpozioane.

Am făcut cercetare în toate judeţele ţării, pe boala Lyme.

Pentru cercetare unde aţi călătorit?

A. Mihalca: Pentru cercetare am călătorit foarte mult în primul rând în România, în primii 10 ani. Lucrăm mai mult în Delta Dunării, ţinta noastră e Dobrogea, sudul ţării, deşi am avut un proiect foarte mare pe boala Lyme în ultimii trei ani şi atunci am bătut ţara, toate cele 41 de judeţe în doar trei luni. Suntem o echipă de aproape 20 de oameni, formată din doctoranzi, post-doctoranzi, cadre didactice, tehnicieni.

Aţi ajuns chiar şi în Africa.Increase

A. Mihalca: Am ajuns în Africa prima dată în 2006, cu un proiect împreună cu o echipă din Cehia. Am fost în Kenya şi Uganda, am lucrat şi pe câini şi pe animale sălbatice, după care aproape în fiecare an ne-am întors pentru a continua proiectul. Anul acesta vom merge de două ori.

Ce anume cercetaţi acolo?

A. Mihalca: În primul rând cercetăm bolile vectoriale la câini, boli transmise de căpuşe, ţânţari şi alte insecte sau acarieni. Am cercetat biodiversitatea paraziţilor la animale sălbatice în special la păsări şi rozătoare, paraziţii interni la reptile sălbatice, am lucrat o vreme pe bolile măgarilor, ale cămilelor din Kenya. Am fost implicaţi, de asemenea, în câteva proiecte pe primate (cimpanzei) în sălbăticie, în Uganda.

În ultimii 6 ani, în nordul Kenyei, cazurile de rabie la om au scăzut considerabil.

Desoperiri notabile, rezultate?

IncreaseA. Mihalca: Avem un proiect social cu care mergem, de fapt, pentru a vaccina antirabic câinii de acolo. Avem contracte cu spitale din zonă, plătind vaccinarea oamenilor după muşcătură. Le plătim în fiecare an câte o factură de câteva mii de euro, bani pe care îi strângem în general din Cehia, prin donaţii către o fundaţie “Veterinarii fără frontiere Cehia”. Facem în fiecare an şi conştinetizare în şcoli, în fiecare sat în care mergem, din nordul extrem al Kenyei, o zonă foarte izolată, fără infrastructură, unde explicăm pericolul rabiei şi metodele de prevenţie. Pot spune că în urma acestui proiect, în ultimii 6 ani a scăzut foarte mult numărul cazurilor de rabie la om, în zona respectivă. Pentru a controla rabia trebuie să mergi în trei direcţii: vaccinare câini, vaccinare om şi conştientizare publică.

Pe partea de cercetare avem rezultate concretizate în foarte multe publicaţii, specii noi de paraziţi descrise pentru ştiinţă etc.

Cum reuşiţi să obţineţi finanţare pentru aceste proiecte?

A. Mihalca: Trebuie să ai experienţă în acest sens. Există foarte multe instrumente de finanţare şi internaţionale şi naţionale. În primii 2 ani am fost pe fonduri ale unor ONG-uri americane, care strângeau donaţii pentru care puteai aplica prin proiect. Mai apoi am mers pe fonduri naţionale de cercetare.

În ce constau călătoriile în scop didactic?

A. Mihalca: În scop didactic călătorim foarte mult, mergem în general în Europa, pentru că cele mai multe mobilităţi didactice sunt pe programul Erasmus, în Cehia, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Belgia, Danemarca, Suedia, Germania etc.

Ce ar trebui schimbat/îmbunătăţit în primul rând în sistemul universitar din România?Increase

A. Mihalca: În primul rând ar trebui descentralizată partea de decizii financiare. Dacă am un om bun pe care vreau să îl angajez nu pot să o fac, pentru că mă opreşte sistemul, chiar dacă am fonduri proprii. Dacă vreau să îmi iau un laptop cu 1900 de lei, nu pot să îl cumpăr pentru că legea spune că tot ce e peste 1800 de lei trebuie aprobat de minister. Gradul de autonomie universitară în România este extrem de scăzut.

Ce vă propuneţi din poziţia de Prorector pentru Relaţii Internaţionale al USAMV Cluj-Napoca?

A. Mihalca: În primul rând trebuie să cresc calitatea relaţiilor internaţionale în universitate, să aduc proiecte, să învăţ oamenii să facă proiecte internaţionale, să cresc numărul de mobilităţi care pleacă şi care vin şi să găsesc fonduri pentru acest lucru, să cresc numărul de studenţi străini la liniile de studiu în limbile engleză şi franceză etc.

Gianluca D'Amico este unul dintre doctoranzii care pleacă frecvent în aceste călătorii de cercetare. Vine din Italia, şi spune că alegerea de a se transfera la USAMV Cluj-Napoca a fost una inspirată.

IncreaseGianluca, spune-ne câteva impresii din aceste călătorii pe care le-ai făcut împreună cu echipa de la Parazitologie?

Gianluca D'Amico: Din fericire fac parte din această echipă. Unul din motivele care m-au determinat să urmez doctoratul la această disciplină este oportunitatea de a călători şi de a face muncă pe teren, fie în România, fie în străinătate. Încă eram student când am plecat anul trecut în Kenya, vom pleca şi în Coasta de Fildeş şi avem depuse două proiecte bilaterale cu Vietnamul şi Argentina.

Ai venit la studiu în România din Italia. Poţi spune că ai rămas aici datorită acestor oportunităţi?

Gianluca D'Amico: Am venit în 2008 ca student Erasmus şi am rămas doi ani cu Erasmus şi Erasmus Placement, după care m-a atras faptul că se munceşte foarte mult aici, e munca practică şi pe teren, care m-a pasionat întotdeauna. Atunci am ales să rămân aici în cerecetare, prin faptul că departamentul e foarte dinamic, se lucrează mult. Având experienţa de studiu din Italia pot spune că USAMV-ul este mult mai activă decât multe universităţi mai cunoscute din ţările de vest.

Cum ţi-au schimbat aceste călătorii părerea despre practicarea medicinii veterinare?

Gianluca D'Amico: Mi-au deschis orizontul. Am văzut că se poate lucra foarte bine, riguros şi stiinţific chiar şi acolo unde nu ai nicio infrastructură şi posibilităţi reduse. Folosind o tehnică şi o organizare exactă, clară, se poate lucra foarte bine şi în ţările din lumea a treia.Increase

Gianluca este managerul proiectului din Delta Dunării, un proiect de Şcoală de Vară. USAMV Cluj-Napoca are în momentul de faţă în Delta Dunării un punct de cercetare pe teren, “field station”, unde se organizează Şcoli de Vară, în special cu studenţi străini, având un proiect European în colaborare cu Universitatea din Brno, Cehia, dar la care iau parte şi studenţi din România. Baza de cercetare se află în Chilia Veche.

Ce ne poţi spune despre baza de cercetare din Chilia Veche?

Gianluca D'Amico: Este o premieră, o noutate. Sprijinul a venit şi din partea cehilor care văd România ca pe o oportunitate de a studia şi de a experimenta un spaţiu virgin. Mai ales Delta Dunării îi atrage foarte mult. Este o oportunitate unică pentru studenţii străini de a studia paraziţi şi de a vedea lumea medicală veterniară şi din alt punct de vedere, de aceea sunt foarte entuziasmaţi să lucreze cu caii sălbatici, cu păsările de acolo.

Munca în Deltă strânge şi fotografii spectaculoase care redau fauna autohtonă

Ce specii studiaţi în Deltă?

A. Mihalca: În primul rând activitatea de acolo e educaţională. Cele mai multe probe nu sunt folosite în cerectare ci doar pentru educaţie, pentru a arăta studenţilor cum se face munca de teren, din punct de vedere parazitologic. Au recoltat probe de sânge de la cai sălbatici, o acţiune spectaculoasă şi periculoasă în acelaşi timp. Evident, am avut oameni care ne-au ajutat în acest sens. Am lucrat pe câini foarte mult dar şi pe păsări sălbatice.

Veniţi de acolo şi cIncreaseu o colecţie spectaculoasă de fotografii?

A. Mihalca: Şi eu şi Gianluca suntem fotografi amatori. Am avut câteva expoziţii de fotografie în ultimii ani, iar în momentul de faţă este deschisă o expoziţie foto la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, cu tema interacţiunea om-animal, realizată în colaborare cu alţi doi fotografi amatori, un psiholog şi un stomatolog.

Echipa de cercetare a Departamentului de Parazitologie va pleca primăvara aceasta în noi aventuri în Coasta de Fildeş, unde îi aşteaptă provocări poate chiar mai mari decât în Kenya. Le dorim succes, să se ferească de pericole şi să se întoarcă cu rezultate „măsurabile”, după cum spune şi prorectorul Andrei Mihalca.

Stiri mai vechi: