Sam08152020

Last updateJoi, 16 Ian 2020 4pm

Back Sunteți aici:Home Actual Actual Infractional Regimul inuman pentru care este judecat torţionarul Alexandru Vişinescu.

Regimul inuman pentru care este judecat torţionarul Alexandru Vişinescu.

alex visinescuAcesta riscă detenţia pe viaţăDupă mai bine de un an de la debutul anchetei, procurorii Parchetului General au finalizat ancheta în cazul lui Alexandru Vişinescu (88 de ani), fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1957-1963, acuzat de crime împotriva umanităţii.

Astfel, anchetatorii au trimis miercuri dosarul către instanţa Curţii de Apel Bucureşti. În documentul trimis judecătorilor, procurorii explică în detaliu modul prin care Vişinescu înţelegea să conducă şi să pedepsească deţinuţii politici încarceraţi în unitatea pe care o conducea. „Regimul alimentar, instituit în perioada când inculpatul Vişinescu a fost comandant, constând în ciorbă pe bază de arpacaş, varză, cartofi şi câteodată fasole, rotite într-o ordine oarecare, a fost unul de înfometare şi de exterminare.

Pe toată perioada detenţiei, alimentaţia zilnică nu depăşea 500-600 de calorii”, arată anchetatării în rechizitoriu. Programul zilnic al deţinuţilor politici Programul zilnic al deţinuţilor începea la ora 5.00 şi se încheia la ora 22.00. În tot acest interval, deţinutului îi era interzis să se aşeze pe pat, fiind obligat să stea în picioare sau pe scaunul din celulă cu faţă la vizetă, pentru a putea fi supravegheat de gardian. De asemenea, îi era interzis să se apropie de geam, să comunice cu alţi deţinuţi sau să facă vreun zgomot care s-ar fi putut auzi dincolo de celulă. Supravieţuitorii povestesc totuşi că pentru a nu-şi pierde minţile au încercat să treacă peste regulile draconice şi au reuşit uneori să spargă „zidurile izolării”. Astfel, deţinuţii comunicau din când în când prin bătăi în zidurile celulei sau înşirând pe o aţă, ruptă din propria îmbrăcăminte, mesaje codificate scrise în alfabetul Morse. Cel mai inventiv mod de a comunica a fost însă „tusea în cadenţă de Morse”. Această tehnică era utilizată mai ales în timpul plimbării şi presupunea o „tuse simplă pentru punct şi o tuse dublă pentru linie”. Astfel, „ştiam, în mare, care erau colegii noştri de suferinţă (…) şi prin ce celule stăteau, aflam când murea cineva şi, de cele mai multe ori, stabileam şi identitatea celei decedat, eram la curent cu situaţia plecărilor din penitenciar şi a noilor sosiţi, aflam cine a mai fost bătut etc.”, au povestit supravieţuitorii.

Obligaţi să mănânce fecale „Izolarea se dădea pe baza unui raport al gardianului şi se putea aplica de la 1 la 7 zile. În afară de aceste pedepse cu izolare nu cunosc alte cazuri, însă ştiu de cazul A., coleg de celulă, care a cerut să nu i se pună sare la mâncare, însă a fost refuzat. Ca urmare a refuzului, el a declarat greva foamei însemnând cam trei zile, iar în a patra zi era alimentat forţat prin intermediul unui furtun pe gât, iar cu o pâlnie îi turna un lichid. Pentru el a însemnat o suferinţă, fapt care a dus la decesul lui după 40 de zile”, au mai relatat supravieţuitorii.

Potrivit documentelor descoperite de către cercetătorii Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în arhive, pe 18 martie 1968, o persoană cu funcţie de conducere în ceea ce priveşte regimul de detenţie spunea la acea dată că „era un sistem de a bate fără milă, în mod barbar. (...) deţinuţii erau bătuţi în asemenea hal încât pierdeau carnea de pe ei. (...)”, adăugînd că „era un lucru revoltător, se întâmplau lucruri care pur şi simplu te uimeau; dacă s-a ajuns până acolo să i se dea deţinutului să mănânce materii fecale şi să i se urineze în gură!” Cum arăta penitenciarul Potrivit Dicţionarului Penitenciarelor din România Comunistă, Penitenciarul Râmnicu Sărat este compus din două corpuri de clădire, structurat pe două niveluri, parter şi etaj. Clădirea este împărţită în 35 de celule mici, iar în fiecare celulă puteau fi închişi cel mult patru deţinuţi. Mai existau şase camere mari, cu o capacitate de 130 de locuri. Încă trei celule mici, fiecare destinată unei singure persoane, se găseau la etaj. Dimensiunile unei celule pentru patru persoane erau de 3,50 m lungime, 2 m lăţime şi 3 m înălţime. În interiorul fiecărei celule se găsea un pat de fier, amplasat lângă fereastră, cu o saltea de paie, un cearşaf, o pătură, o sobiţă de cărbuni, un taburet şi două tinete – una pentru apă, iar cealaltă pentru nevoile fiziologice. Uşa celulei era din fier masiv cu un vizor şi o deschizătură pentru gamela cu mâncare. Fereastra camerelor era în formă de crenel, de dimensiuni foarte reduse şi oblonită şi era amplasată foarte sus. Alţi torţionari care se află în atenţia autorităţilor În aprilie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc în România.

Astfel, pe 24 octombrie 2013, Parchetul instanţei supreme a anunţat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de fostul comandant al coloniei de muncă de la Periprava, colonelul în rezervă Ioan Ficior (85 de ani), pentru genocid. La începutul acestui an, IICCMER a mai depus la Parchetul General un denunţ formulat împotriva căpitanului (r) Florian Cormoş, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, constând în aceea că, în virtutea funcţiei de comandant deţinută în perioada 1952 - 1953, a impus un regim de detenţie inuman deţinuţilor aflaţi în Colonia de muncă de la Cernavodă.Sursa: adevarul.ro