Busuiocul, „regele ierburilor aromatice“ – proprietăţile neştiute ale plantei folosite mai mult în biserică şi în bucătărie

busuiocNu degeba busuiocului i se mai spune „regele ierburilor aromatice“. Poate fi condiment pentru diverse preparate culinare, plantă medicinală sau odorizant natural de cameră. Românii încep să îi descopere beneficiile şi de aceea, în ultima perioadă, busuiocul a ajuns să fie din ce în ce mai căutat. O confirmă cercetătorii staţiunii buzoiene de cercetare legumicolă, care răspund cererii din ce în ce mai mari prin crearea de noi soiuri de busuioc.

Busuiocul provine din India, fiind cunoscut de milenii pentru proprietăţile sale terapeutice. Planta considerată încă din vechime drept o iarbǎ sacrǎ a cucerit apoi Asia şi Egiptul fiind folosit şi în procesul de mumificare, întrucât egiptenii i-au descoperit foarte devreme proprietǎţile antibacteriene şi rolul sǎu în conservare. A ajuns în cele din urmǎ în Grecia şi în Roma, de unde s-a răspândit ulterior în toată Europa.

Din vechi timpuri, busuiocul este folosit şi pe teritoriul ţării noastre atât pentru mirosul deosebit, dar şi pentru proprietăţile antioxidante benefice organismului uman.

 „Această plantă, cunoscută ca plantă medicinală, antioxidantă, folosită pentru ceaiuri, la noi din păcate a fost cunoscută mai mult ca plantă sacră, folosită în cultul bisericii, dar în ţări, le zicem noi mai dezvoltate, de foarte mult timp este folosită în preparate culinare, la prepararea diverselor sucuri, condimentară, aromatică, în salate”, precizează Costel Vânătoru (foto jos), cercetător la Staţiunea Legumicolă Buzău.

De câţiva ani, horticultorii buzoieni îi acordă o atenţie deosebită acestei plante, realizând soiuri noi de busuioc atât pentru ghivece, cât şi pentru grădină. În serele şi solariile unităţii de cercetare au fost create până în acest an peste zece linii de busuioc, fiecare cu proprietăţile sale, recomandate fie la prepararea unor sucuri, cât şi ca plante decorative.

„Avem zece linii de busuioc noi, alături de cunoscutul soi de busuioc aromat de Buzău, care este primul soi de busuioc omologat şi introdus în lista oficială. Avem şi linii noi de perspectivă, cum este acest busuioc pentru ghivece şi jardiniere, busuioc pentru salate, cu frunza lată, suculentă, potrivit pentru consum, busuioc pentru sucuri, cu aromă de lămâie sau cu aromă de cuişoare şi uşor piperat, deci cu arome deosebite”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Mai nou, staţiunea experimentală Buzău produce busuioc de ghivece, pentru apartamente, care la o simplă atingere a frunzei, degajă un miros plăcut în aer.

 „Specia asta are un potenţial de expresivitate foarte mare, atât din punct de vedere fenotipic, cât şi al gustului şi aromelor. Busuiocul odorizant este o linie de busuioc destinată pentru a fi cultivată în ghivece, în încăperi. Are frunze mici, spicul bătut, aromat şi poate înlocui cu succes spray-urile şi deodorantele care se folosesc în încăperi. Simpla atingere a plantei poate purifica aerul din încăpere şi totodată degajă o mireasmă plăcută, creând un ambient plăcut. Deci nu întâmplător strămoşii noştri cultivau busuioc în ghivece şi aveau şi iarna pentru că ştiau beneficiile acestea aromatice şi purificatoare, am putea spune, a aerului din încăperi”, susţine cercetătorul buzoian.

Pentru o parte dintre speciile de busuioc, reprezentanţii Staţiunii de Cercetare Buzău au obţinut deja seminţe pe care le scot la vânzare.

Busuiocul se cultivă iniţial în ghivece care trebuie să fie poziţionate într-un spaţiu luminos, cu suficientă căldură

 Busuiocul se cultivă în ghiveci, primăvara, la sfârşitul lunii februarie şi se transferă în grădină, la sfârşitul lunii aprilie. Cultivatorii susţin că cea mai bună zi de transplantare a busuiocului este 23 aprilie, mai exact de Sfântul Gheorghe.

 Busuiocul se cultivă cu ajutorul seminţelor, într-un sol bine fertilizat, de preferat într-un ghiveci de ceramică. Acest vas va menţine gradul necesar de umiditate pentru busuioc, aşa că trebuie folosit cu încredere.

Busuiocul are o mulţime de beneficii pentru sănătate, astfel că se transformă într-un medicament natural

Busuiocul conţine o cantitate deloc neglijabilǎ de vitamina C, vitamina A şi substanţe tonice şi antioxidante. În plus, busuiocul este o interesantǎ sursǎ de calciu şi fosfor, minerale esenţiale pentru o bunǎ dezvoltare a ţesutului osos.

 Busuiocul are proprietǎţi digestive, laxative, tonice şi reduce febra. De asemenea, el este eficient în calmarea durerilor în gât, dar reduce şi nervozitatea.

Sub formǎ de gargarǎ este folosit în infecţiile bucale. Are efect în rǎcealǎ şi gripǎ pentru cǎ elibereazǎ cǎile respiratorii deoarece este bogat în camfor.

Sunt studii care au demonstrat cǎ uleiul esenţial de busuioc este mai eficient in tratarea otitelor acute la copii decât antibioticele.

Busuiocul are un efect relaxant, îmbunǎtǎţeşte stare de spirit şi are un efect uşor euforic. Are rolul de a calma în primul rând sistemul nervos, principalul responsabil pentru toate reacţiile noastre. Ceaiul de busuioc combate şi insomniile.

Este un remediu naturist recomandat pentru ameliorarea tulburărilor tractului intestinal, precum constipaţia, indigestia, crampele, balonarea sau sindromul colonului iritabil. Busuiocul acţionează ca un antiseptic intestinal şi îmbunătăţeşte digestia.

Problemele respiratorii cauzate de boli precum răceala sau gripa, dar şi astmul, bronşita şi tusea pot fi tratate cu un decoct realizat din frunze de busuioc, miere şi ghimbir.

Sucul de busuioc diluat în apă poate fi consumat pentru scăderea temperaturii corporale, în cazul unei răceliMai este recunoscut pentru capacitatea lui de a ameliora simptomele răcelii.

Consumat cu regularitate, ceaiul de busuioc duce la scăderea nivelului de colesterol rău din sânge şi reduce riscul de boli cardiovasculare. Busuiocul este un aliat de încredere al inimii, deoarece îmbunătăţeşte circulaţia sângelui prin conţinutul de magneziu.

 Vitaminele şi substanţele antioxidante din busuioc menţin sănătatea şi frumuseţea pielii, prevenind semnele îmbătrânirii premature, cum ar fi ridurile. Pentru aceasta, busuiocul trebuie consumat cu regularitate, în cantităţi mici.

De asemenea, uleiurile esenţiale care se regăsesc în compoziţia frunzelor sunt un remediu natural în tratarea diferitelor afecţiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul, acneea, pielea uscată şi alte boli de piele.

Uleiul de busuioc este considerat un aliat al sistemului nervos. El reduce stresul, dar în acelaşi timp ameliorează stările depresive şi cele de anxietate. Prin consumul câtorva frunze de busuioc pe zi, pot fi prevenite sau tratate durerile de cap şi nevralgiile.

Cum se prepară ceaiul de busuioc

 Busuiocul se pǎstreazǎ timp de douǎ zile în frigider, învelit într-un prosop sau într-un şerveţel care sǎ absoarbǎ umiditatea.

 Se mai poate conserva tocat în congelator, sau se poate usca într-un loc ferit de umuditate şi luminǎ, dar în aceastǎ formǎ îşi mai pierde din aromǎ, de aceea cel mai bine este ca planta să fie folosită proaspǎtǎ.

Se pune o linguriţă cu frunze de busuioc la o cantitate de 200 de ml. de apă. Se lasă deoparte timp de aproximativ zece minute iar apoi se poate servi. Este recomandată consumarea a trei căni cu ceai de busuioc pe zi, după fiecare masă principală.

Ceaiul de busuioc combate anxietatea, durerile de cap, insomniile de origine nervoasă şi îmbunătăţeşte memoria.

sursa:click.ro

Articole similare:

Stiri noi:

Stiri mai vechi: