Sam06242017

Last updateVi, 23 Iun 2017 2pm

Back Sunteți aici:Home Actual Actual Social Sociologul Mircea Kivu a recunoscut că a colaborat cu SECURITATEA: Am scris angajamentul, după dictare, alegând numele de cod “Mihai”

Sociologul Mircea Kivu a recunoscut că a colaborat cu SECURITATEA: Am scris angajamentul, după dictare, alegând numele de cod “Mihai”

Sociologul Mircea Kivu a recunoscut că a colaborat cu SECURITATEA: Am scris angajamentul, după dictare, alegând numele de cod “Mihai”Cunoscul sociolog Mircea Kivu a publicat miercuri seara pe o rețea de socializare o mărturisire. Kivu a recunoscut, după aproape 30 de ani de la căderea comunismului. că a semnat un angajament de colaborare cu fosta poliție politică. Mai mult, a avut nume de cod și a dat mai multe note informative de-a lungul anilor despre colegi și profesori. Mărturisirea lui Mircea Kivu apare abia după ce în spațiul public apăruseră informații despre colaborarea sa cu Securitatea. Mircea Kivu a fost, în ultima vreme, un susținător declarat al USR.

"Colaborarea mea cu Securitatea. Se întâmpla la mijlocul anilor ’80, la puţin timp după ce devenisem sociolog la Laboratorul de Sociologie Urbană al Institutului de Proiectare Construcţii Tipizate (IPCT) – actualul CURS. Am fost contactat de securistul institutului, care m-a chemat la o “discuţie”, cu două persoane pe care nu le cunoşteam, dar care s-au recomandat drept ofiţeri de Securitate.

Mi-au ţinut un discurs despre pericolele interne şi externe care ne ameninţă ţara, despre datoria cetăţenească pe care o avea fiecare dintre noi de a aduce la cunoştinţa “organelor statului” acele acţiuni ale unor persoane care ar putea constitui un pericol. M-au întrebat dacă aş fi de acord ca, în măsura în care aş afla despre asemenea acţiuni, să le aduc la cunoştinţă. Am răspuns afirmativ. Mi-au cerut să semnez un angajament scris că voi face aşa. Mi-au cerut să îmi aleg un nume cu care să semnez informările, dacă vor fi. Am scris angajamentul, după dictare, alegând numele de cod “Mihai”.
Ştiam vag ce înseamnă semnarea unui asemenea act (astăzi ştiu mult mai multe). Nu găsesc alt resort pentru a-l fi semnat decât laşitatea. Desigur, erau nişte ameninţări voalate, că mi-aş putea pierde postul pe care tocmai îl căpătasem, dar nimic concret. Nu am avut puterea de a spune “nu”. Mi-am spus că voi reuşi să-i “fentez”, să nu le spun nimic important, nimic ce ei nu ar fi ştiut deja.
În săptămânile următoare, m-au contactat şi mi-au cerut să le spun ce ştiu despre un fost coleg de facultate, care plecase din ţară cu câţiva ani înainte. Îi interesau mai ales eventualele sale legături cu alţi adepţi ai preceptelor filosofului Krishnamurti. Adevărul e că nu ştiam mare lucru, le-am spus ce ştiam din scrisorile pe care le schimbasem prin poştă – scrisori al căror conţinut bănuiam că oricum îl cunoşteau. Mi-au cerut să pun pe hârtie tot ce le spusesem, ceea ce am făcut. vezi mai multe...
sursa:jurnalul.ro

Stiri mai vechi: